“Islamistul” care nu era islamist (de Inayat Bunglawala)

Mărturisese că este un membru al-Qaida după atacurile din 9/11, şi fusese intervievat de toate marile reţele de presă, dornice să-i audă retorica incandescentă. După o campanie de presă şapte zile din şapte, ne-a spus că şi-a recunoscut acum eroarea şi se dedică luptei împotriva “islamismului”. Avea să dea în clocot în cadrul unei cărţi îndelung aşteptate, Leaving al-Qaida, relatând prin ce modalităţi trebuia el să recruteze musulmani britanici care să meargă şi să lupte în Orient.

Reţeaua americană CBS a difuzat în martie 2007 o ediţie a programului documentar 60 minuts în care el povestea despre “tehnicile sale de recrutare şi de finanţare” din perioada în care fusese extremist.

Miniştri ca Tony McNulty au mers în audienţă la el ca să-i asculte ideile documentate despre de-radicalizarea tinerilor musulmani. Nick Cohen l-a lăudat ca exemplu pentru musulmanii britanici: a părăsit violenţa şi a explicat societăţii întregi că islamul radical nu este o reacţie naturală la provocarea occidentală, ci o ideologie totalitaristă cu viaţă proprie.

În Manchester, în aprilie (2007), Hassan Butt, jihadistul de altă dată care acum se opune extremismului, a fost rănit şi lovit pentru discursurile împotriva fanatismului. Acum trăieşte incognito. Totuşi, există doar o singură problemă legată de toate acestea – totul e o cacealma.

Hassan Butt a admis în instanţă că este un “mincinos profesionist” care spune “ceea ce media vrea să audă” deoarece tot ce l-a interesat cu adevărat este să facă bani. Lucrurile acestea nu sunt o surpriză pentru mulţi musulmani britanici, care l-au văzut demult ca pe un şarlatan.

Butt “a mărturisit că s-a rănit singur la braţ pentru a părea ca şi cum ar fi fost atacat de către extremişti pentru că se pronunţase împotriva violenţei.”

Zecile de milioane de lire pe care guvernul le-a aruncat în programul său pentru prevenirea extremismului violent au atras în mod inevitabil un număr de auto-proclamaţi “ex-islamişti” care sunt pregătiţi să spună exact ceea ce guvernul şi secţiunile sale dedicate mass-mediei vor să audă, adică faptul că recrudescenţa extremismului violent în UK are prea puţine în comun cu acţiunile războinice ale guvernului nostru în afară şi este în principal tributară “ideologiei islamiste”.

Un asemenea răspuns aranjează perfect guvernul, care nu favorizează o analiză mai îndeapropiată a impactului unora dintre acţiunile sale în afara graniţelor. Îi aranjează de asemenea pe acei care, ca şi Cohen, au fost propagandişti enziasmaţi pentru aceste războaie lipsite de motiv.

Cu alegerea lui Barack Obama şi cu apelul său călduros pentru ceea ce ar trebuie să fie “un nou parteneriat bazat pe respect reciproc şi pe interes comun” între Statele Unite şi lumea islamică, există în cele din urmă o oportunitate pentru reparat unele dintre greşelile dezastroase ale trecutului.

Dacă noi, în UK, suntem capabili să ne ridicăm la nivelul acestei oportunităţi, va trebui ca guvernul să facă mai mult decât să ofere firmituri celor care vor să închidă ochii în faţa politicii sale injuste.

Vezi sursa în limba engleză.